Comunicarea, asa cum e ea inteleasa astazi de marea majoritate, e asimilata cu demersul de a vorbi (sau a scrie, iata) cu unul sau mai multi interlocutori.

De cele mai multe ori insa, fiecare element care are o semnificatie, oricare ar fi contextul, are darul de a purta cu el un mesaj inerent. Astfel, simplificarea asta grosolana a comunicarii ca si concept, reducerea ei la ‘vorba’ sau ‘scris’ nu aduce dupa sine nimic bun, multe elemente din contextul mai larg pierzandu-se pe drum.

Ar trebui sa incercam sa transmitem incredere utilizatorilor si vizitatorilor atrasi, iar asta vine in primul rand din coerenta mesajelor pe care le transmitem, indiferent de nivelul la care se face comunicarea.

Down to business: luati exemplu sintagma ‘Va asteptam cu drag!’ pe care am vazut-o din ce in ce mai des in majoritatea invitatiilor, ofertelor, promotiilor sau bannerelor – practic nici o forma de comunicare nu scapa de atata ‘drag’. Totul e minunat – transmite caldura, afectiune, apropiere, emotie, apartenenta, tot ce ti-ai putea dori dintr-o relatie cu un potential client, doar ca nu prea!

Pentru ca de fapt nu astea sunt motivele principale pentru care un prospect ar alege sa lucreze cu tine, orice ai face tu si si-ar dori el. Nu vine sa-ti cumpere cea mai scumpa friptura din oras ca i-e drag de tine, asa cum nu isi inchiriaza salonul exclusivist de nunti ca are el o simpatie pentru furnizor. Nu, el merge sa manance cea mai scumpa friptura din oras pentru ca e (sau ar trebui sa fie) cea mai buna si isi inchiriaza salonul pentru nunta in functie de oferta, servicii si locatie.

Asadar, ‘dragul’ sau orice alt sentiment romantic ocupa un loc mai degraba neinsemnat in ecuatia deciziilor de cumparare. In plus, denota si o oarecare lipsa de asumare a situatiei de fapt – tu esti acolo ca sa vinzi, iar clientul e acolo ca sa cumpere.

Clientul vrea produsul tau, tu vrei banii clientului.

In toata paradigma asta, ‘Va asteptam cu drag!’ pare nu numai nelalocul lui, dar si putin ipocrit. Ca si cand clientii ar trebui sa vina la o portie de iubire neconditionata,  nu sa faca o achizitie.

Asumati-va rolul de furnizor, indiferent ce vindeti – sunteti aici pentru ca sunteti seriosi, responsabili, vindeti produse sau servicii de calitate, oferiti cel mai bun raport calitate / pret, munciti pentru bani, intelegeti valoarea lor si de-asta clientul are de castigat daca va alege pe voi, nu pentru ca-i purtati iubire vesnica.

Asta nu inseamna ca simtamintele personale n-au un rol un alegerea furnizorilor sau a partenerilor de afaceri, dimpotriva, dar spatiul de comunicare (si asa restrans) trebuie folosit cu mai multa eficienta, pentru a transmite informatii relevante pentru consumator.

Lipsa de asumare a situatiei de fapt nu aduce nimic bun in relatia cu clientii – acestia isi doresc un furnizor previzibil, corect, transparent si responsabil, nu dragoste si caldura sufleteasca. Astea sunt capitolele la care trebuie punctat in primele contacte, nu sentimentele romantice aruncate in vant in care de fapt nimeni nu mai crede.

Aceasta schisma dintre mesajul transmis si context are efectul direct de a stirbi increderea pe care furnizorii ar trebui de fapt sa o cultive cu clientii lor. Asta se face insa in primul rand prin mesaje profesioniste, sincere, asumate si aplicate scenariilor de lucru aflate in discutie, nu cu romantisme si sentimente personale.